Campania prezidenţială a lui Barack Obama a acoperit toată media de la radio,TV, presă până la blog-uri, Twitter, YouTube ş.a. Mi se pare şi normal ca o astfel de campanie, atât de complexă şi care avea în spate un buget enorm să câştige macar un premiu la festivalul de publicitate de la Cannes şi să-i aducă voturile din America. Echipa "Obama for America" a câştigat Grand Prix la categoria Intergrated şi Titanium Grand Prix.
În fine, mai multe detalii găsiţi pe wall-street. Contează cât apari în faţa oamenilor. Nu poţi fi in toată America în acelaşi timp? Obama a putut. Până şi eu am văzut pe la ştiri mai multe discursuri ale lui Obama decât ale doamnei Hillary Clinton. Până şi pe google la Search găseşti doar 20 de milioane de site-uri pt Hillary Clinton, 88 de milioane pentru Barack Obama şi vreo 3 milioane pentru Traian Băsescu.
*titlul este cam exagerat*

Nu vreau să spuneţi că ceea ce vă voi arăta este expirat, învechit şi că sunt cam în urmă cu noutăţile. Tocmai ce am descoperit într-o revistă din Franţa, PHOTO, campania celor de la Adidas specială pentru chinezi pentru jocurile olimpice ce au avut loc. Intitulată "Impossible is nothing" şi concepută de agenţia TBWA (linkul vă trimite către TBWA Ro),marea de oameni creionaţi în gri iau forma anumitor obiecte din sporturi. Sportivii în culori sunt operele canadianului Mark Zibert ( de la agenţia Eyemade). Aceştia par nişte eroi în contrast cu mulţimea în tonuri de gri.
Mi-au plăcut foarte imaginile din punct de vedere tehnic şi artistic, iar campania este, ca de obicei, de zeci de ori mai bună ca produsele oferite de Adidas.
Să trăiască agenţiile de publicitate şi fotografii cu talent!





recesiune? vaca rezistă! cum? Ascultaţi melodia celor de la Spitalul de Urgenţă.

Pe 1 iunie Cenaclu Flacăra a încântat urechile amatorilor de folk. După examen direct în Plumbuita m-am dus.
Pe la 15 ani începusem să umblu cu o gaşcă din Galaţi. Unii dintre ei umblau mereu cu chitările , ne învăţau cântece de munte şi melodiile arhicunoscute ale celor de la Phoenix, Nicu Alifantis, Pittiş etc. Foişorul de pe faleză era lumea noastră în fiecare weekend. Am vrut să retrăiesc acele sentimente după 5 ani. Între timp însă nu mi-am dat seama că "m-am maturizat mental, treptat, dar fără rost".
Din zecile de melodii cântate şi poezii recitate, nu am recunoscut decât 2 , iar una o cântam cu sufletul. Am rămas dezamăgită de mine.
Din punct de vedere al organizării concertului, cred că a fost destul de mediatizat evenimentul. Din păcate când am ajuns acolo ţigănimea îmi bloca câmpul vizual din orice unghi, iar comentariile lui Păunescu acompaniau şi aţâţau persoanele din public puse pe "miştouri".
Mi-e dor uneori de ce am fost, ce am făcut, ce ştiam. Nu vreau să mă întorc în timp, dar nici nu aş fi vrut să uit acele clipe minunate.

















video

Blogger Template by Blogcrowds