Nu ştiu cât de răsunător este numele de Diane Arbus. Cel puţin eu nu ştiam cine e. Asta până acum vreo 2 săptămâni când am văzut un film inspirat din viaţa ei. Filmul m-a impresionat! Acum sunt foarte intrigată: cine e Diane Arbus? Pozele ei au reliefat aspecte ignorate şi discriminatorii ale societăţii secolului 20. Siamezi, liliputani, oameni-lup, travestiţi, toţi erau subiectul pozelor. Portrete în care subiecţii păreau dornici să se arate şi să se lase descoperiţi de lentilele aparatului foto. Era atrasă de neobişnuit, de ceea ce o speria. Câtă inspiraţie îţi poate provoca teama?? Inspiraţie îndeajuns cât să mai vinzi peste 10,000 mii de copii ale pozelor anual, timp de 40 de ani.
Pentru a înţelege mai bine percepţiile, ideile şi temerile sale am vrut să citesc biografii de la mai mulţi autori, dar cred că mai bine caut şi studiez pozele, pentru că acestea reprezintă povestea ei.





Am fost întâi pe Kiseleff la Muzeul de Geologie: aglomeraţie, miros de grătare, Ivan Patzaichin şi atmosferă înăbuşitoare. Ne plimbăm, în jos pe Calea Victoriei şi ajungem la Muzeul Naţional "George Enescu": 10 minute până intrăm în muzeu, lume enervată, copii gălăgioşi, atmosferă înăbuşitoare. Ne vedem de drum, renunânţând la ideea de a mai vizita alte muzee. Ajungem pe Magheru, ne oprim apoi în faţa teatrului Naţional la o gură de fresh-air. Ne contiuăm drumul pe I.C. Brătianu cu destinaţia Palatul Parlamentului.
Totul a început la ora 19 şi s-a sfârşit la ora 23. Bună iniţiativă (cea cu muzeele), dar proastă oganizare! Vorba lui Socaciu "Bună ţară, rea croială!"
Vă înşir mai jos câteva poze rătăcite..... eu mă retrag la Eurovision ( aştept cu nerăbdare să se termine!!! din seara asta începând nu am să mă mai uit în viaţa mea la acest concurs!).
Hai, vizionare relaxată...!
















O reclamă care mi-a atras atenţia pentru un produs românesc a fost cea de la Dorna, nou apărută, cu tema "Natura întâlneşte oraşul". Ideea reclamei, mesajul pe care îl transmite şi transpunerea acestora în 30 de secunde de filmări se integrează perfect şi se completează formând o nouă imagine produsului. Din câte am înţeles această producţie a fost integral creată de agenţia de publicitate McCann Erickson.
Costul spotului a ajuns la 600 de mii de euro, iar filmările au avut loc în Delta Dunării, în Bercelona şi în studiourile Castel Film.
Părerea mea e că ar trebui să mai lucreze şi la ambalaj ca să ţină pasul cu imaginea promovată. Iar la acest spot ar fi trebuit să schimbe apariţia magică a celor două sticle de apă Dorna. Este o apariţie seacă, mai mult mi-a plăcut încheierea spotului din 2007 (acela cu metroul, caii etc). În rest.... le urez toate cele bune celor de la Dorna şi The Coca-Cola Ro.



Sursa WallStreet

Blogger Template by Blogcrowds