Avem următoarele discuţii virtuale:
1. ea (11/10/2009): buna
simm: hey
ea: pls poti sa mi spui si mie daca s au dat cupoanele pt tren?
ea : :)
simm : habar n-am
ea: la fel sunt si eu
ea : nu stiu nimic de treaba asta..

2. ea(11/12/2009): buna esti la engleza?
simm: nu, sunt la franceza
ea: aa, oki
ea: ms
ea: si maine avem comparata?
ea: maine dimineata?
simm : nu stiu despre e vorbesti
simm : tu in ce an esti?
ea: 2
simm: chiar nu stiu despre ce vb
ea: nu esti la litere cu mine ...sau te confund
ea: k e posibil
ea: ?
simm: nu sunt
simm: sunt la snspa
ea: oki
ea: te am trecut intr un grup gresit
ea: scuze
simm: ok, nicio problema

3. ea(5/24/2010): sal
simm : hey
ea: stii ceva de cupoanele pt tren?
ea: au inceput sa se dea?
simm : m-ai mai intrebat asta
simm : nu stiu
ea: stiu dar acum 1 sapt
simm : nu ma intereseaza cupoanele
simm : intreaba pe forum
ea: ok ms esti super amabila
simm : da' tu n-ai un sef de grupa pe care sa-l intrebi? de ce ma tot inrebi pe mine
ea: daca tot te am mai intrebat nush de ce nu mi ai spus de la inceput ca nu te intereseaza
ea: hai ignore ca esti ca, de la tzara probabil si ink nu te ai obisnuit cu capitala..nu prea stii ca la COMUNICARE sunt oameni COMUNICATIVI


În primul rând tipa respectivă mi-a dat add, dar niciodată nu mi-a zis cine şi de unde e. În al doilea rând nici ea nu ştia cu cine vorbeşte, dar mă întreba de cupoanele de tren. Cupoanele de la litere sau fcrp? Normal că nu am stat să clarific cu ea chestiile astea pe mess pentru că nu reprezenta un interes pentru mine. Iar la final şi-a dat seama că eu sunt "de la tzara". Recunosc că primii 5 ani din viaţă i-am trăit la ţară, dar ce treabă are satul cu Bucureştiul şi cu FCRP-ul? Nu din cauza asta o ignoram pe ea.
A fost ca un şoc pentru mine ultima discuţie cu fetişcana aia. Am s-o caut să vorbesc cu ea. Ar trebui să-mi explice cum stă treaba cu ţăranii şi comunicarea şi cum ar trebui să se facă "comunicarea" la sate.

Voi ăştia de la Mtv lasaţi-l pe M.J. să se odihnească în pace!!!
M-am săturat de M.J. şi "fanii" lui apăruţi peste noaptea de 26 iunie.... dar oare numai pe la noi se face aşa?
Îmi era foarte dor de melodia de mai jos.
video

... şi nu mă refer la RO.
Avem următoarele descrieri:
  • ţară laică, dar are sărbători religioase (Crăciunul e sărbătoarea preferată);
  • folosesc carduri de credit pentru orice produs care este mai scump decât o cola;
  • sunt disperaţi după podoaba capilară, dar surplusul de păr în alte zone te face " gay"
  • numărul gospodăriilor care au TV este mai mare decât numărul gospodăriilor care au instalaţii sanitare;
Probabil v-aţi dat seama că este vorba de S.U.A. Caracterizarea cea mai potrivită, pe care am găsit-o este cea dată de d-na Stephanie Faul: "cultura populară americană este, de fapt, cea mai populară cultură populară inventată vreodată ". Avem în peste 100 de ţări McDonald's, iar serialele The Simpson şi Totul despre sex sunt dublate în ţări de pe continente diferite. Visul american poate fi oricare, poate fi în toate sau în nimic. Să luăm ca exemplu obezitatea: fetele din lumea modei sunt idolatrizate de către obezul/a ce se îndoapă cu pastile de slăbit şi ca desert serveşte o porţie de "double cheesburger with extra mayo and a DIET coke".
Americanii sunt o glumă de prost gust (la propriu şi la figurat). Păcat că deţin puterea.

Campania prezidenţială a lui Barack Obama a acoperit toată media de la radio,TV, presă până la blog-uri, Twitter, YouTube ş.a. Mi se pare şi normal ca o astfel de campanie, atât de complexă şi care avea în spate un buget enorm să câştige macar un premiu la festivalul de publicitate de la Cannes şi să-i aducă voturile din America. Echipa "Obama for America" a câştigat Grand Prix la categoria Intergrated şi Titanium Grand Prix.
În fine, mai multe detalii găsiţi pe wall-street. Contează cât apari în faţa oamenilor. Nu poţi fi in toată America în acelaşi timp? Obama a putut. Până şi eu am văzut pe la ştiri mai multe discursuri ale lui Obama decât ale doamnei Hillary Clinton. Până şi pe google la Search găseşti doar 20 de milioane de site-uri pt Hillary Clinton, 88 de milioane pentru Barack Obama şi vreo 3 milioane pentru Traian Băsescu.
*titlul este cam exagerat*

Nu vreau să spuneţi că ceea ce vă voi arăta este expirat, învechit şi că sunt cam în urmă cu noutăţile. Tocmai ce am descoperit într-o revistă din Franţa, PHOTO, campania celor de la Adidas specială pentru chinezi pentru jocurile olimpice ce au avut loc. Intitulată "Impossible is nothing" şi concepută de agenţia TBWA (linkul vă trimite către TBWA Ro),marea de oameni creionaţi în gri iau forma anumitor obiecte din sporturi. Sportivii în culori sunt operele canadianului Mark Zibert ( de la agenţia Eyemade). Aceştia par nişte eroi în contrast cu mulţimea în tonuri de gri.
Mi-au plăcut foarte imaginile din punct de vedere tehnic şi artistic, iar campania este, ca de obicei, de zeci de ori mai bună ca produsele oferite de Adidas.
Să trăiască agenţiile de publicitate şi fotografii cu talent!





recesiune? vaca rezistă! cum? Ascultaţi melodia celor de la Spitalul de Urgenţă.

Pe 1 iunie Cenaclu Flacăra a încântat urechile amatorilor de folk. După examen direct în Plumbuita m-am dus.
Pe la 15 ani începusem să umblu cu o gaşcă din Galaţi. Unii dintre ei umblau mereu cu chitările , ne învăţau cântece de munte şi melodiile arhicunoscute ale celor de la Phoenix, Nicu Alifantis, Pittiş etc. Foişorul de pe faleză era lumea noastră în fiecare weekend. Am vrut să retrăiesc acele sentimente după 5 ani. Între timp însă nu mi-am dat seama că "m-am maturizat mental, treptat, dar fără rost".
Din zecile de melodii cântate şi poezii recitate, nu am recunoscut decât 2 , iar una o cântam cu sufletul. Am rămas dezamăgită de mine.
Din punct de vedere al organizării concertului, cred că a fost destul de mediatizat evenimentul. Din păcate când am ajuns acolo ţigănimea îmi bloca câmpul vizual din orice unghi, iar comentariile lui Păunescu acompaniau şi aţâţau persoanele din public puse pe "miştouri".
Mi-e dor uneori de ce am fost, ce am făcut, ce ştiam. Nu vreau să mă întorc în timp, dar nici nu aş fi vrut să uit acele clipe minunate.

















video


Nu ştiu cât de răsunător este numele de Diane Arbus. Cel puţin eu nu ştiam cine e. Asta până acum vreo 2 săptămâni când am văzut un film inspirat din viaţa ei. Filmul m-a impresionat! Acum sunt foarte intrigată: cine e Diane Arbus? Pozele ei au reliefat aspecte ignorate şi discriminatorii ale societăţii secolului 20. Siamezi, liliputani, oameni-lup, travestiţi, toţi erau subiectul pozelor. Portrete în care subiecţii păreau dornici să se arate şi să se lase descoperiţi de lentilele aparatului foto. Era atrasă de neobişnuit, de ceea ce o speria. Câtă inspiraţie îţi poate provoca teama?? Inspiraţie îndeajuns cât să mai vinzi peste 10,000 mii de copii ale pozelor anual, timp de 40 de ani.
Pentru a înţelege mai bine percepţiile, ideile şi temerile sale am vrut să citesc biografii de la mai mulţi autori, dar cred că mai bine caut şi studiez pozele, pentru că acestea reprezintă povestea ei.





video

Am fost întâi pe Kiseleff la Muzeul de Geologie: aglomeraţie, miros de grătare, Ivan Patzaichin şi atmosferă înăbuşitoare. Ne plimbăm, în jos pe Calea Victoriei şi ajungem la Muzeul Naţional "George Enescu": 10 minute până intrăm în muzeu, lume enervată, copii gălăgioşi, atmosferă înăbuşitoare. Ne vedem de drum, renunânţând la ideea de a mai vizita alte muzee. Ajungem pe Magheru, ne oprim apoi în faţa teatrului Naţional la o gură de fresh-air. Ne contiuăm drumul pe I.C. Brătianu cu destinaţia Palatul Parlamentului.
Totul a început la ora 19 şi s-a sfârşit la ora 23. Bună iniţiativă (cea cu muzeele), dar proastă oganizare! Vorba lui Socaciu "Bună ţară, rea croială!"
Vă înşir mai jos câteva poze rătăcite..... eu mă retrag la Eurovision ( aştept cu nerăbdare să se termine!!! din seara asta începând nu am să mă mai uit în viaţa mea la acest concurs!).
Hai, vizionare relaxată...!
















O reclamă care mi-a atras atenţia pentru un produs românesc a fost cea de la Dorna, nou apărută, cu tema "Natura întâlneşte oraşul". Ideea reclamei, mesajul pe care îl transmite şi transpunerea acestora în 30 de secunde de filmări se integrează perfect şi se completează formând o nouă imagine produsului. Din câte am înţeles această producţie a fost integral creată de agenţia de publicitate McCann Erickson.
Costul spotului a ajuns la 600 de mii de euro, iar filmările au avut loc în Delta Dunării, în Bercelona şi în studiourile Castel Film.
Părerea mea e că ar trebui să mai lucreze şi la ambalaj ca să ţină pasul cu imaginea promovată. Iar la acest spot ar fi trebuit să schimbe apariţia magică a celor două sticle de apă Dorna. Este o apariţie seacă, mai mult mi-a plăcut încheierea spotului din 2007 (acela cu metroul, caii etc). În rest.... le urez toate cele bune celor de la Dorna şi The Coca-Cola Ro.


video
Sursa WallStreet

Aş vrea să vorbesc despre imaginea României în Europa, din '89 până acum sau despre un obicei pe care mi l-am făcut, involuntar şi de care am prins mare drag, când mă duc la BCU. Însă acum nu mă pot gândi decât la nemernicii de la Pantene ProV şi cei de la Sunsilk care nu mai fac şampoane şi balsamuri pentru păr creţ! Din decembrie au cam dispărut de pe piaţă. Mai găseam în piaţa din Galaţi şi îmi făceam provizii de acolo. În schimb în Bucureşti nu am găsit nicăieri!!! Am fost în Auchan, Carrefour, Gima, Real etc. Am căutat şi la alte firme,dar nu am avut niciun rezultat. Mă oftic pentru că nu de alta, dar ţin la podoaba mea capilară şi să-mi îndrept părul în fiecare săptămână e de-a dreptul inimaginabil... motive sunt o mie şi presupun că le ştiţi.
Asta e seara cea mare. Mi s-au terminat proviziile de care vorbeam mai devreme şi am să folosesc doar spuma de păr pentru păr creţ (doar atât am mai găsit). Mă simt ca în episodul acela din South Park când a "dispărut" internetul.
Fac apel la fete, în special cele cu păr creţ: dacă găsiţi produse pentru păr creţ vă rog să daţi anunţ în ţară!

Astăzi la cursul de Relaţii Publice, domnul profesor a pus în discuţie utilitatea, în "creştere pozitivă", a telefonului mobil. De-a lungul timpului presa scrisă a pierdut teritoriu în faţa televiziunii, astăzi televiziunea pierde în faţa internetului. Dar să nu uităm că lumea este tot mai grăbită, tot mai ocupată şi ajunge acasă tot mai obosită. Astfel, o modalitate de a ţine pasul cu fluxul de informaţii în timp ce te duci la muncă, iei o pauză de ţigară sau plimbi patrupedul, este să apelezi la "man's best friend": telefonul mobil.
Internetul pe mobil a apărut de ceva ani, la noi mai greu. În schimb tehnologia avansează în fiecare zi şi funcţia principală a telefonului n-o să mai fie aceea de a apela sau de a fi sunat de cineva. În astfel de condiţii cred că denumirea de "telefon mobil" se va schimba. În fine, să trec peste astfel de discuţii şi să ajung la punctul "culminant". Vroiam să vă fac cunoştinţă cu un nou mobile gadget care m-a cam cucerit sinceră să fiu, iar eu nu sunt o fană a acestor accesorii. Se numeşte LG Arena (sau LG KM-900) şi abia a apărut în Europa, în schimb sunt deja peste 1 milion de comenzi făcute. Sunt curioasă cât ţine bateria în stand-by, când umblu prin meniu sau când vorbesc. Sper să am posibilitatea de a-mi satisface această curiozitate :D Până atunci mă mulţumesc cu această prezentare luată de pe site-ul LG.

video

Nu mai înţeleg cum merg treburile pe aici cu plăţile şi cu nimic.... Am plecat din "cuib" şi am ajuns singură la Bucureşti, la facultate. Nu cunoşteam pe nimeni (doar pe văr-miu mă puteam baza) şi mi se părea că oraşul nu are nicio logică, niciun Dumnezeu, la propriu şi la figurat. Mă enervau la culme oamenii care mă atingeau în metrou, mi se părea că lumea se uita cu alţi ochi la mine şi că sunt urmărită. Mă înroşeam, mă enervam, mă consumam.... Mi-am dat seama că nu avea rost. Mi-am dat seama că am exagerat şi toate aceste lucruri erau doar în mintea mea, pentru că nu mă simţeam în largul meu în capitală. Am trecut peste în cam vreo 3 săptămâni. Între timp mi-am făcut amici mai mulţi, prieteni mai puţini, dar buni. Am, şi întotdeauna am avut, sprijinul alor mei şi din acest motiv nu voi uita niciodată de unde am plecat indiferent de unde voi ajunge. Dar asta e altă poveste.

Odată cu mutatul vin şi multe alte responsabilităţi. Spălatul rufelor, spălatul vaselor, curăţenia prina casă, plata întreţinerii, plata netului, cablului TV şi multe alte plăţi....

Cele mai mari probleme le-am avut cu administratorul vieţii şi cu preţul întreţinerii care mi se părea nejustificat şi mult prea mare! După mii de certuri şi jigniri aduse din ambele tabere am zis că nu mă mai las la mâna lui. Astfel am ajuns în luna februarie să stau fără căldură ca să nu mai plătesc iarăşi 250 de lei pentru 2 calorifere. Şi nu am mai plătit 250 de lei, am plătit 25 de lei...că deh chiar de nu consumi trebuie să plăteşti serviciul de defalcare, consumul pe ţevi şi consumul comun (ăsta ce-o mai însemna??). Mă resemnez şi plătesc. Apoi peste noapte (în luna martie) îmi taie internetul (RDS). Sun la serviciu clienţi. Mi se spune că nu am mai plătit din luna februarie. Într-o săptâmână îmi vine şi factura pe luna martie cu un total de plată de 83 de lei. Reuşesc într-un final să plătesc restanţa şi factura curentă printr-un ordin de plată (cum obişnuies să fac şi pentru alte plăţi de când sunt în B). Dar netul nu a venit. Sun astăzi din nou la serviciu clienţi şi îmi zice domnişoara Camelia că nu am mai plătit factura din februarie. Eu îi zic că am plătit-o prin o.p. acum 2 zile, ea o ţine pe a ei. Banii nu au ajuns în contul lor. O întreb ce pot face...că singurul lucru la care sunt bună în aceste cazuri este să depun reclamaţie. C. îmi spune să le trimit un fax în care precizez contul meu, contul lor şi dovada ordinului de plată. I-am zis că mă duc să-mi cumpăr un fax şi i-am urat un weekend "plăcut" ei şi celor de la RDS.

Acum aştept cu nerăbdare să se termine weekendul să le fac o vizită celor de la RDS şi celor de la BCR (la ei am contul deschis). E vreme numai bună de umblat şi stat la cozi.



Am ajuns într-un final la FCRP....mult dorita şi râvnita facultate din ultimii ani. Eu personal am auzit de ea abia în clasa a 12-a(până atunci nu mă gândeam la viitor, ci doar la prezent şi Doamne, ce bine mai era!). Primul contact "direct" făcut cu această facultate a fost prin intermediul forumului. Un forum foarte bine organizat şi foarte bine îngrijit. Asta datorită utilizării sale de către domnii profesori şi studenţi în mod regulat, dar nu în ultimul rând şi datorită moderatorilor. Tot ce vrei găseşti pe forum, de la cele mai utile, până la cele mai nebuneşti topicuri. Din păcate însă se găsesc şi multe schimburi de replici, care respectă mai mult sau mai puţin regulamentul. Îmi pare rău că am participat şi eu la aceste dispute. Acum nu am să-mi justific comportamentul/replicile aduse şi nici nu vreau să-mi cer scuze în vreun fel faţă de acele persoane, pentru că nu consider că am greşit cu ceva vreodată (poate doar că nu trebuia să-mi pun mintea cu nişte copii cu aere de oameni mari şi îngâmfaţi). Aş vrea totuşi să-mi cer scuze faţă de restul utilizatorilor de forum care au participat la aşa ceva şi care, odată logaţi pe forum cu scopul de a găsi noutăţi, tot ce puteau vedea erau certurile în stil OTV.


De acum am să mă abţin de a posta răspunsuri la discuţii care consider că ma privesc în mod personal sau care m-ar deranja. Nu degeaba există acel private message. Nu sunt o persoană ranchiunoasă. Mă supăr şi pun la suflet pe moment, dar îmi trece la fel de repede. Am în schimb o persoană în vizor. Nu ameninţ, doar fac un anunţ, o promisiune. Cred că fiecare dintre noi are o limită, măcar o dată în viaţa noastră scurtă s-a întâmplat să dea p-afară apa din pahar.


Sunt calmă, voi fi calmă şi în momentul cu pricina.

Primită de la Ralu şi dată mai departe lui Ducu şi John. . You know the rules. Let's start:
  • SUNT o tăuroaică convinsă, ambţioasă şi încăpăţânată;
  • AŞ VREA să am un pui de samoyed, gata dresat. Eventual să se spele şi să se ducă singur afară să-şi facă nevoile;
  • PĂSTREZ florile de la my bf. Flowers die, love doesn't;
  • MI-AŞ FI DORIT să fi intrat la PDS, să mă fi născut cu vreo 2-3 ani înainte de '89...more to come;
  • NU ÎMI PLAC oamenii superficiali, hainele cu sclipici, "neoanele"...alea de se (a)prind greu ;)
  • MĂ TEM de fantome :)), de rottweileri, de avioane, de teancul de vase murdare din chiuvetă;
  • AUD mai multe decât crede lumea;
  • ÎMI PARE RĂU că nu mai gasesc produse speciale pentru păr creţ... you bastards!!!
  • NU SUNT optimistă, nici bucătăreasă, zâmbăreaţă;
  • DANSEZ prin casă la ore "matinale", prin cluburi, pe plajă şi oriunde este muzică şi loc de desfăşurare;
  • CÂNT în somn cred;
  • NICIODATĂ nu am băut absinth, nu am fumat iarbă, nu am sărit cu paraşuta, nu m-am dat cu capul de pereţi...unele le-aş face cu prima ocazie ;;)
  • RAR fac curat prin casă, merg în cluburi, mă încalţ cu tocuri;
  • PLÂNG de obicei din motive idioate, dar într-un final totul se termină cu bine...HAPPY ENDING
  • NU SUNT ÎNTOTDEAUNA dispusă să ajut lumea, să ascult problemele altora;
  • NU ÎMI PLACE DE MINE când vreau să ies în evidenţă şi debitez numai prostii;
  • SUNT CONFUZĂ când se fac grupuleţe în jurul meu şi toţi îşi impun părerile. Wtf!?
  • AR TREBUI să-mi văd de treburile mele, să fiu mai indiferentă.
Yey, well that's all folks :D




Iniţial erau accesorii pentru dansatorii profesionişti. Prin 1980 începuse să se poarte şi în afara "sălilor de repetiţii", însă această manie nu a prins la public. De abia în 2004 s-a dat startul la un nou trend al leg warmer-urilor (păstrez denumirea din engleză pentru că în română nu ar mai avea aceleşi farmec), apărut la noi cam prin 2007. Prin revistele de modă vedem cum aceste accesorii câştigă teren, ele putând fi asortate cu pantofi, balerini, tenişi, la o fustă, pantaloni scurţi sau lungi. Mi se par super tari aceste "leg"-uri, nu ştiu cât de utile sunt, dar oferă un aer misterios purtătoarelor. De mult am vrut şi eu să-mi iau.
Nu am găsit în tot Bucureştiul, iar să fi comandat pe net nu se merita.

Am găsit pe net modele puţin mai speciale, dar cele de jos par să fie făcute cu mai mult bun gust. ;;)

.... astăzi există peste 36 de sortimente Milka (nu cred că am încercat mai mult de 10)
.... Milka= Milch+ Kakao, din germană ( hmm... la varianta asta nu m-am gândit)
.... pe 17 noiembrie 1824 ia naştere ciucalata Milka Suchard într-un mic orăşel din Elveţia, numit Neuenburg (oare cât de amară şi cât de neagră poate fi o ciocolată din 1824!??)

cam atât am putut afla de pe site-ul lor. Dar am mai găsit şi o largă galerie foto ce deţine ambalajele Milka de-a lungul timpului. Enjoy :D eu mă duc până în bucătărie la o degustare Milka style

PS: nu fac nicio campanie, pur şi simplu sunt fană Milka :)

Blogger Template by Blogcrowds