Am fost cândva....

Eram în clasa a 10-a şi susţineam cu tărie acţiunile Salvaţi Copiii, Galaţi. Eram o voluntară dornică de a ajuta copiii cu probleme de orice fel. Atât de mult vroiam să-i ajut încât am ajuns să joc într-o piesă scrisă de Victoria Dicu. Oricât de bine ar fi fost scrisă piesa, eu nu mai urcasem pe o scenă niciodată şi nici nu vorbisem în faţa unui public... poate doar la grădiniţă, la serbare, când recitam poeziile lui Coşbuc.
Piesa se numea "Libertate" şi surprindea 4 situaţii tragice în care ajung copiii. În roluri principale au fost: Victor- invalid în urma violenţei domestice, Ioana- alcoolică în urma abandonului, Maria- victimă a traficului de fiinţe umane, Paul- victimă a drogurilor în urma cărora a contactat HIV. Eu am fost Ioana. Când mi-am citit prima dată rolul mi se făcuse pielea găină. Mi-am zis că nu pot să scot în evidenţă suferinţa, sufocată în alcool, a unui copil de 15 ani. Am avut repetiţii peste repetiţii şi niciodată nu eram mulţumită de mine. Vichi ne-a încurajat cât a putut, până la un moment dat. Ne-a pus să vorbim cu creioane în gură, în faţa oglinzii. După această ultimă repetiţie, cu prima ocazie când am jucat, mi-am intrat atât de bine în rol încât râsul isteric venea din suflet, iar lacrimile îşi făceau loc pe obraji. Eram Ioana. Am fost prin 2 licee şi 2 şcoli generale.
De public mi-a fost cel mai frică, dar publicul a fost cel care ne-a încurajat cel mai mult! Aplauzele de final au fost cea mai mare răsplată pe care o puteam primi. Mai jos vă pun scena. "Invalidul nenorocit" e Victor, el vorbise înaintea mea şi eu, prin intermediul monologului, îi răspundeam.
Enjoy :

Ioana (înconjurată de sticle de alcool, având una în mână din care bea) : Eşti doar un invalid nenorocit!(râde isteric în aburii alcoolului). Eu îl înţeleg pe tatăl tău (bea)... Când bei lumea e altfel, când bei te simţi minunat (bea). Prietenii te respectă şi eşti mult mai uşor acceptat în grup… Alcoolul îmi dă ce nu mi-ar putea da teatrul tău ieftin, îmi dă fericire, fericire şi visare!... Uneori vărs. Vărs şi beau din nou… Ei, şi!!! Fac loc unui alt colţ de fericire… Vezi sticla asta?... Vedeţi sticla asta? E singura mea familie. Ai văzut vreun animal beat?... Nu! Pentru că tu crezi în vise. Eşti doar un invalid idiot ce crede în vise!... Un animal nu bea pentru că nu are părinţi care să-l părăsească. El e ocupat să supravieţuiască… Eu beau să uit de cei ce m-au părăsit. Şi când beau uit chiar şi de foame. Mi-e foame de întrebări… Mi-e sete de o SINGURĂ ÎNTREBARE (bea) : Mamă, Tată, de ce nu m-aţi aruncat la groapa comună a avortului? De ce m-aţi părăsit în lume, în lumea asta ce crede că e diferită de tine, în lumea asta ce nu-i decât o cloacă mare?... Părinţii mei?... ALCOOLUL (râde crunt)M-am lăsat adoptată de el!!! (se întoarce pe scaun, cu spatele la public, îşi pune mâinile la urechi şi se leagănă îngânând ceva nedesluşit)

Hai că-mi fac curaj şi ataşez afişul. Din cauza acestui afiş şi a artistului m-am apucat de poze şi photoshop (măcar un afiş de Doamne ajută să fiu în stare să fac).









0 rezolvări:

Blogger Template by Blogcrowds